Hristos în pustie, o pictură (1872) de Ivan Kramskoi prezintă un moment din viața Mântuitorului cu care suntem mai puțin obișnuiți. 40 de zile, înfometat, asaltat de vrăjmaș pe toate căile posibile, dar în același timp hotărât. Cred că pictura transmite o întrebare: Crezi că e ușor?
Un cântecel - vechi de cine știe când - pe care-l cântă evreii când sărbătoresc Paștele povestește cum un tată a cumpărat un miel. Mielul a fost mâncat de o pisică. A venit un câine care a mâncat pisica. Apoi un băț a ucis câinele care a mâncat pisica. Un foc a ars bățul. Apa a stins focul. Un bou a băut apa. Boul care a băut apa, care a stins focul, care a ars bățul, care a ucis câinele, care a mâncat pisica a fost ucis și el. Și așa mai departe...
Deschis la multe interpretări, cântecul ne poate învăța totuși o lecție simplă de tot. Pe lumea asta toate suferă. Și mai toate au o vină. Așa e de când ne-am pomenit. Mai drept sau mai puțin drept toate se pedepsesc unele pe altele și nu scapă nimeni fără o porție de durere.
Dacă sapi, însă, așa... într-un moment de liniște... s-ar putea să-ți vină gândul: Dar mielul? Ce a greșit mielul?
Un miel care n-a făcut nimic rău... totuși a suferit.
