2016/08/14

Viorile pădurii


Mi-a recomandat frate-meu piesa aceasta. E o muzică splendidă, solemnă, loc de popas, loc de privit în Sus.

2016/04/22

Jocul

Cred că e o tranzacție pe care o facem des în viață: cumpărăm bani dând timp și cumpărăm timp dând bani. De exemplu: ca să câștig ceva bani merg la serviciu (dau timp), ca să ajung la timp uneori iau un taxi (dau bani).

Mai mult, am observat că merge cam așa:
Când ești mic dai tot timpul tău fără să aștepți ceva în schimb.
După ceva timp începi să vezi că timpul e totuși ceva valoros, nu-ți permiți să-l dai întotdeauna gratis sau pe orice.
Evident apoi că și ceilalți au timpul lor și nu poți decât să le răsplătești o parte cel puțin din timpul pe care ți-l alocă.

Dar am mai văzut că la o vârstă vine vremea când ai da toți banii pentru ceva timp în plus.
Sau ajungi să dai din nou tot timpul fără să aștepți nimic în schimb.

Cred că bunica m-a învățat și că s-ar putea că timpul să coste bani - atunci când îmi dădea și mie din pensia ei mică (nu zicea de ce, dar e adevărat că o mai și ajutam). Și totuși nedumerirea rămâne: de ce după o viață în care a înțeles că timpul costă, ne dădea tot timpul ei fără să aștepte nimic în schimb? Ba încă ne dădea și banii...

Să dai și timp și bani. Să fie acesta jocul?

(sursa imaginii)

2015/08/07

Un( m)ic în Univers

Un mic în Univers
Când privim cerurile - lucrarea mâinilor Sale - luna și stelele pe care le-a făcut, ne întrebăm: Ce suntem noi, ca să ne poarte Cineva în gând? Ce este fiul omului, ca să fie atât de băgat în seamă? Chiar așa: cine ne simte prezența? Cine ne-ar simți lipsa? Învăluiți de milenii de ani lumină, cui ar trebui să-i pese că (mai) existăm?

Bine zicea Iacov când spunea: Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o față de robul Tău. Și nu o dată i-am dat dreptate lui Iov:  Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.

Un ic în Univers
Am fost plantați, pe rând, în această crescătorie de vieți. De ce noi? Și de ce primim, totuși, atâta și atâta dovadă de dragoste și milă? De ce ne poartă-n grija Lui când în locul nostru ar fi putut răsări de multă vreme o lume mai bună, un loc fericit? Uneori pare că și pietrele strigă vierului: Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?

Am învățat să pierdem oameni. Oare n-ar trebui să răsufle ușurat fiecare colț pur din Univers când se eliberează câte un loc? De ce, în schimb, atâta mijlocire, atâtea suspine negrăite?

Unic în Univers...
Nu toți ochii privesc la fel. Acolo unde vedem mizerie, ceilalți ochi pot să vadă o monedă pierdută. Nu toate urechile aud la fel. Dinspre urlete de lupi, celelalte urechi pot să audă un geamăt de miel. Nu toate mâinile lucrează la fel. Celelalte mâini ridică spre veșnicie un fiu de om care ca și tine… e unic pe-aici. Același suflet - unii dau preț de nimic. Ceilalți au plătit infinit. Unii greșesc. Dar tu?

2015/06/28

2015/03/28

1260, de 7 ori

- o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme (Daniel 12:7, 7:25)
- o vreme, vremuri și jumătatea unei vremi (Apocalipsa 12:14)
- o mie două sute șaizeci de zile (Apocalipsa 12:6, Apocalipsa 11:3)
- patruzeci și două de luni (Apocalipsa 11:2, Apocalipsa 13:5)

2015/01/27

Waiting for you

Waiting for you
random photo today in Oradea

2014/12/31