2017/11/20

Nume uitat



- Aș vrea să-l văd pe Avraam!
- Desigur, toți mântuiții îl caută pe „tatăl tuturor celor care cred” (Romani 4:11).
Și l-ai întâlnit. Ce zi! Și-apoi să-ntâlnești pe Adam, pe Noe, pe Iosif, pe Estera, pe Daniel, pe Rut… să povestești cu fiecare.
- Vă știu… din carte. Dar acum v-am și întâlnit.
Și ei să întrebe:
- Și despre tine e scris în carte?
- Eu am venit la sfârșit de timp...


Dar mai e în carte cineva. Nu știi cum să întrebi. Pare că niciun scriitor n-a cercetat suficient. Sau poate știau toți cum l-a chemat, dar ni l-au lăsat așa cum urma să fie numit încă două mii de ani…

- Aș vrea să cunosc tâlharul!



Nu. Nu pot spune asta. Nu aici. Dar cum...? Omul care a sperat când Speranța apunea? Cel ce și-a legat credința de un Mântuitor murind? Cel care în batjocura colectivă, lăsând la o parte propria-i dramă, a putut să mărturisească: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău." (Luc.23:41)? Sună diferit. Și totuși - în două milenii - nu i-am găsit măcar un nume fictiv.


Poate că vei întâlni atunci privirea Mântuitorului, iar El - cunoscându-ți gândul - îți va face cunoscut unul câte unul, oameni cerești, cu coroane strălucitoare și nume noi. Pentru că „Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, și toți împărații, slava ta; și-ți vor pune un nume nou pe care-l va hotărî gura Domnului.” (Isaia 62:2)


Aici și acum încă îl numim „tâlharul”. Sau „tâlharul pocăit”. Poate că acolo și atunci vom realiza că tocmai această ciudată uitare a unui nume a aprins licăriri de credință mântuitoare în multe minți. Dacă aici și acum Evanghelia se ocupă să rezolve caracterul, nu neapărat reputația cuiva, acolo și atunci totul va fi nou și vom fi numiți „fii ai Dumnezeului celui Viu”. (Romani 9:26)

„Le voi da în Casa Mea si înăuntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bune decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge.” (Isaia 56:5)

2017/11/17

Medieval music

După o săptămână de ascultat muzică medievală, mă bate gândul să-mi iau o chitară clasică fretless. Să vezi apoi purificare cu microtonuri. :) Visez să cânt într-o zi o muzică atât de calmă încât să ți se pară că te-ai întors într-un timp când timpul nu conta. Iar tresărirea asta din gând să-ți facă pielea de găină. Măcar câteva secunde.

2017/11/16

Peștera Urșilor (2)

Tot în drumul spre peșteră. Îmi plac detaliile pietrelor, la munte.

Să râzi...


...ca și cum ți-ai fi pus toate problemele într-o pungă și ți-ai uitat punga undeva.

2017/11/13

Peștera Urșilor (1)

Am fost ieri la Peștera Urșilor. Nu mai știu a câta oară. E fain. Undeva, urcând scările să ajungem la intrare am văzut floricele prea faine pentru timpul ăsta: