2019/12/02

Decembrie

Timp de gândit.
De socotit.
Și de gândit.
Și de socotit.

În sobă se-aude focul.
Îmi caut și eu (pe-aproape) locul.

Și (re)descopăr pagini vechi și noi.
Din cărți. Și din viață.

E frumos.

Am alungat noaptea din cap, ca să-mi mut studioul de pictură fix lângă sobă.
Studio însemnând o masă mică, niște culori, niște pensule și un mini-șevalet.

Mai am doar 10 rame cu pânză. Am și uitat unde au ajuns toate celelalte 30. Pe unele le descopăr ocazional. Și simt o emoție aparte când realizez că vreun om chiar a acceptat să țină aproape o poză cu culorile din sufletul meu, dintr-un moment anume.

O să pictez mai frumos, o să vând (câte) un tablou și o să mai cumpăr pânză și culori. Ca să pictez și mai frumos și să vând câte două tablouri, ca să mai cumpăr pânză și culori. Așa o să-mi plătească mie lumea orele de pictură. Iar eu ce o să dau? Câte un pic din sufletul meu.

Așa dă omul suflet, ca să se facă pictor. Dai suflet ca să ai mai mult suflet. E și asta o tranzacție cu universul, poate. Pentru o viață mai colorată...

Chiar că e frumos.

No comments:

Post a Comment