2019/07/31

Tirul cu emoție

De câteva zile același subiect la știri și e de înțeles.

Iar tirul care transporta zăvorâte emoțiile românilor s-a răsturnat din nou. Ca atunci când se răstoarnă un tir cu lebeniță pe șosea.

Dacă le lași acolo se strică. Emoțiile trec repede. Ca popor am uitat prea repede multe lucruri dramatice de care ne-am izbit.

Și atunci cu sfială sau fără, cu rușine sau fără pic de rușine, te folosești de moment și aduni cât mai multă. Ca să o folosești cumva.

Dacă ești politician, să aduni capital politic. Promiți schimbări în timp ce sugerezi involuntar că depinzi de astfel de nenorociri pentru a avea forța de a schimba ceva. Până acum n-ai putut să faci mare lucru, acum s-a ivit ocazia și poți. De fapt vei adăuga emoție la luptele politice deja existente.

Dacă ești presă, să ieși din anonimat. S-a ivit ocazia și poți. Dovedești dedicare profesională sau depășești limita bunului simț? Cert e că în timp ce pretinzi un mare respect față de fata care nu mai e, te porți de multe ori fără niciun respect cu cei care au adus-o pe lume. Pentru că nu ai suflet. Doar aduni emoții ca să le pui în mașina de amplificat emoții. Să le monetizezi?

Dacă ești om simplu, eviți sau te implici. Ocolești tirul răsturnat sau îți umpli portbagajul de emoții. Le-ai fi adunat din cărți, din filme, din întâmplări la care asiști. Dar s-a ivit ocazia și poți aduna câtă emoție vrei.

Și sorb trecătorii din jumătățile de lebeniță. Și sorb în continuare oamenii setoși de emoții...
Sorbim cu nesaț emoții, fără să știm ale cui. Pentru că s-a ivit ocazia.

Numai familia îndoliată își bea paharul propriei dureri.

Fă-ne, Doamne, simțitori!

No comments:

Post a Comment