2017/02/28

Steaua aceea

„Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.” (Matei 2:10)

Puține stele sunt în lumea noastră. Și nu oricine poate fi star. Pare că le-a fost dat să caute să devină centrul atenției, ca pe urmă - după ce au reușit - să facă eforturi pentru a avea o fărâmă de intimitate. În zadar, pentru că cele mai mici gesturi sunt preluate și făcute titluri de știri bombastice. Unele staruri par, totuși, că au cucerit toată lumea. Cu timpul se sting și pomenirea li se uită. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea...?

Dar sunt și în lumea Lui stele. În lumea Celui ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă. Urmașii lui Avraam de-atunci și de azi sunt ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării.

Știi? Nu cred că vrei să fii ceva sclipicios care azi e ridicat în slăvi în aplauzele oamenilor pentru ca mâine să fie pricină de scandal sau poimâine o scurtă pagină de istorie.

Tu poți să fii o stea a Celui care a creat stelele. O stea a condus la casa unde era Pruncul. O stea poate să conducă oameni la crucea Lui. O stea poate să ajute inimile însetate pas cu pas mai aproape de Cer, căci locuința ei e acolo. N-ai vrea să fii și tu steaua aceea? Steaua aceea care va fi păstrată pe veci în coroana Sa.

Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc… Voi sunteți lumina lumii...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu