2017/11/20

Nume uitat



- Aș vrea să-l văd pe Avraam!
- Desigur, toți mântuiții îl caută pe „tatăl tuturor celor care cred” (Romani 4:11).
Și l-ai întâlnit. Ce zi! Și-apoi să-ntâlnești pe Adam, pe Noe, pe Iosif, pe Estera, pe Daniel, pe Rut… să povestești cu fiecare.
- Vă știu… din carte. Dar acum v-am și întâlnit.
Și ei să întrebe:
- Și despre tine e scris în carte?
- Eu am venit la sfârșit de timp...


Dar mai e în carte cineva. Nu știi cum să întrebi. Pare că niciun scriitor n-a cercetat suficient. Sau poate știau toți cum l-a chemat, dar ni l-au lăsat așa cum urma să fie numit încă două mii de ani…

- Aș vrea să cunosc tâlharul!



Nu. Nu pot spune asta. Nu aici. Dar cum...? Omul care a sperat când Speranța apunea? Cel ce și-a legat credința de un Mântuitor murind? Cel care în batjocura colectivă, lăsând la o parte propria-i dramă, a putut să mărturisească: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău." (Luc.23:41)? Sună diferit. Și totuși - în două milenii - nu i-am găsit măcar un nume fictiv.


Poate că vei întâlni atunci privirea Mântuitorului, iar El - cunoscându-ți gândul - îți va face cunoscut unul câte unul, oameni cerești, cu coroane strălucitoare și nume noi. Pentru că „Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, și toți împărații, slava ta; și-ți vor pune un nume nou pe care-l va hotărî gura Domnului.” (Isaia 62:2)


Aici și acum încă îl numim „tâlharul”. Sau „tâlharul pocăit”. Poate că acolo și atunci vom realiza că tocmai această ciudată uitare a unui nume a aprins licăriri de credință mântuitoare în multe minți. Dacă aici și acum Evanghelia se ocupă să rezolve caracterul, nu neapărat reputația cuiva, acolo și atunci totul va fi nou și vom fi numiți „fii ai Dumnezeului celui Viu”. (Romani 9:26)

„Le voi da în Casa Mea si înăuntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bune decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge.” (Isaia 56:5)

2017/11/17

Medieval music

După o săptămână de ascultat muzică medievală, mă bate gândul să-mi iau o chitară clasică fretless. Să vezi apoi purificare cu microtonuri. :) Visez să cânt într-o zi o muzică atât de calmă încât să ți se pară că te-ai întors într-un timp când timpul nu conta. Iar tresărirea asta din gând să-ți facă pielea de găină. Măcar câteva secunde.

2017/11/16

Peștera Urșilor (2)

Tot în drumul spre peșteră. Îmi plac detaliile pietrelor, la munte.

Să râzi...


...ca și cum ți-ai fi pus toate problemele într-o pungă și ți-ai uitat punga undeva.

2017/11/13

Peștera Urșilor (1)

Am fost ieri la Peștera Urșilor. Nu mai știu a câta oară. E fain. Undeva, urcând scările să ajungem la intrare am văzut floricele prea faine pentru timpul ăsta:

2017/10/29

Povești colorate

O fetiță de doi ani, cu părinții ei la mine în vizită aseară...

N-avea chef de vorbe. (Știu cum e.)
Așa că am povestit cântând la ukulele, la chitară, la chitara electrică, la chitara bass și la orgă.
Iar când am scos acuarelele... s-a făcut lumină și-am umplut mai multe hârtii de povești colorate.

Cine știe cum... dar a venit și cheful de vorbe și râs cu dinți. :)

2017/10/23

De toamnă

Plimbare prin pădure, într-o zi liniștită de toamnă.
Îmi plac culorile.

2017/10/15

2017/10/14

Pentru...

Pentru fiecare moment când mi-a fost sete și n-am făcut niciun efort ca să am apă potabilă lângă mine.

Pentru fiecare apus de soare care mi-a încălzit sufletul fără să dau ceva în schimb.

2017/10/11

Fericirea

La un colț de stradă un om medita cu voce tare:
- Dați fericirii un GPS, să nu se tot rătăcească. Dacă nu ești cu ochii pe ea se pierde și apoi iar auzi că oamenii o caută.

În trecere, un altul răspundea ca pentru el:
- Dar ea, de fapt, se juca de-a tupu'. Când n-ai chef să o cauți, stai și așteapt-o. Dacă nu simte că e căutată, o să iasă singură de unde s-a ascuns.

2017/10/09

2017/10/06

Tu ești scăparea mea



Capo 2

Am            Dm
Tu ești scăparea mea
G                 C
La Tine am găsit
     F          Dm
Un loc de nădejde
       E
Când toate-n jur se clatină


                   Am
(La Tine eu vin
Dm             G
La Tine eu vin
C                    F       Dm
Pace Tu îmi dai din plin
         E              E7
Și îmi ștergi lacrima) x 2
                 Am
La Tine eu vin...


Tu ești cântarea mea
Chiar și când nu-nțeleg
Dureri și necazuri
Când sunt uitat și părăsit


La Tine eu vin
La Tine eu vin
Plânsul meu Tu îmi alini
Și îmi ștergi lacrima


La Tine eu vin
La Tine eu vin
Pace Tu îmi dai din plin
Și îmi ștergi lacrima

La Tine eu vin...

(Piesa originală, în engleză: You Are My Hiding Place - Maranatha! Music 1981, versuri în română: Genesse)

2017/10/05

Așa cânta timpul...



Când eram mic așa cânta timpul. Acum nu știu, cine-l mai ascultă? Cred că s-a blocat pe tic-tac, tic-tac.

Cred că e mai mult timp acum, când eram mic nici nu știam că există. :)

Motivul



Noi am fost motivul pentru care Și-a dat viața Sa,
Am fost motivul pentru care El suferi și muri,
Unei lumi pierdute, a dat tot ce putea da,
Să ne-arate motiv de-a trăi.

We were the reason that He gave His life
We were the reason that He suffered and died
To a world that was lost, He gave all He could give
To show us the reason to live

Ai început?


Zilele apun, săptămânile zboară, lunile și anii trec, calea devine mai scurtă... Noi cum stăm? Am început?

Cain a început să zidească o cetate, Nimrod a început să fie puternic pe pământ, frații lui Iosif au început să-l urască, poporul Israel a început să plângă cerând carne și Petru a început să se blesteme. Taina fărădelegii a început să lucreze, oamenii au început să se închine balaurului și fiara a început să rostească hule. Începutul durerilor...

Dar urmașii lui Set au început să cheme Numele Domnului, părul lui Samson a început iarăși să crească, Zorobabel și Iosua au început zidirea Casei lui Dumnezeu și Isus a început să spele picioarele ucenicilor.

Clipa rămasă poate să-ți fie început, pentru că glasul se aude încă: „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete ii voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.” (Apocalipsa 21:6)

Ce să începi? Viața. Cum să o începi bine? Cu Începutul.

Când istoria își va târî ultimul pas și când tot ce se poate termina va fi fost încheiat, doar începutul cu El va continua. Și nu va avea sfârșit.

(articol scris pentru revista Ultima Generație)

Dulce, acru, amar

Cu oamenii poți fi dulce.
Cu oamenii poți fi acru.
Cu oamenii poți fi amar.

Asta dă gust vieții.

Vei zice că o grămadă de oameni sunt acri cu tine.
Dar ce contează un strop de lămâie într-un borcan cu miere?

2017/10/02

Covrigul

La matematică despre grafic: „ține apa”, „nu ține apa”.

În artă e diferit:

2012: ține covrigul


2017: nu mai ține covrigul

(Pozele le-am luat și eu de unde am putut. Nu-mi aparțin. Dar de coada lupoaicei nu m-am atins.)

Cuvintele. Câinii și găinile

A comparat înțeleptul gura cu o poartă. Și a zis că ar trebui păzită, ca să nu înghiți tot ce vine și să nu dai drumul la tot ce vrea să iasă.

Așadar, nu știu cum e la voi, dar găsesc că cuvintele sunt ca niște câini: Unele latră, dar nu mușcă. Altele nu poartă dinți degeaba. Unele, dând din coadă, întâmpină musafirul (pantalonii se dau la spălat apoi). Unele dorm în cușca lor, se trezesc mârâind doar când nepoftitul se apropie prea mult de lanțul de care-s legate. Unul stă în fața casei supărat pe roțile mașinilor (că ne poluează). Iar altele trebuie căutate prin vecini (și pagubele rezolvate).

Dacă sună prost, stai liniștit că se poate și mai rău: Doar amintește-ți cum e să ai curtea plină cu găini cotcodăcind non-stop, pe motiv că nu fără multă vorbă se fac ouăle. Dar apoi uită-te în ochii ei, că nu-ți trebuie nici ție mult IQ ca să înțelegi că scopul suprem nu e să facă ou, ci - adunând pui - să sporească gălăgia. (Q.E.D.)

De aceea, îți cerți câinele când e nemulțumit vecinul, că în rest îi dai din mâncarea ta și-l adăpostești cum poți mai bine. Pentru că, lătrând sau nu, mușcând sau nu, dormind sau mârâind, tolănit în camera stăpânului sau fugind spre capătul lumii..., de când ne știm... cuvântul este prietenul omului.

Iar când ți-e dor să pici drag unui vecin, nu-i lipești tăblițe cu „Câine rău” pe poartă, ci îl lauzi pentru curajul câinilor care te-au scăpat de găini, pentru perseverența javrei ce aleargă mașinile și pentru agerimea potăii păduchioase ce doarme legată de-un lanț în cușcă.

Pentru că fiecare cu poarta lui...

2017/10/01

Când e prea mult...

Odată, cineva citea o scriere lungă și, când a devenit vizibil un loc nescris la capătul sulului de papirus, Diogene a exclamat: „Curaj, prieteni! Se vede țărmul!”

2017/09/12

I paint names.


Din când în când am chef să amestec culori, să experimentez, să mă joc de-a pictura. Îmi place și să desenez nume, nu e prima dată când pornesc un proiect de genul ăsta. :) De data asta l-am început aici.

2017/09/08

Toamna

Îmi place foșnetul frunzelor și mirosul de struguri.
E timpul să asculți muzică veche și să-ncepi proiecte noi.
Așa, ca și cum ar începe un nou an școlar.

2017/09/07

La cumpărături

Amorțit de la dentist am intrat azi și într-un oarecare-supermarket în Beiuș.

Merg rar la oraș și tot rar și la cumpărături. Îmi plac magazinele spațioase, unde te poți plimba în voie printre produse, îți alegi singur ce vrei, te răzgândești, revii, fără să încurci alte persoane.

Iar la sfârșit aștepți un total în timp ce îți faci planuri pentru zilele următoare sau te gândești la alte treburi mărunte, fără să-i pese cuiva cine ești și fără să te intereseze ceva anume despre ceilalți oameni care se pierd printre produse.

Mereu e un farmec aparte să pleci din sat la oraș la cumpărături. Cu cât te depărtezi de casă cu atât devii mai invizibil. E ca și cum ai primi niște super-puteri în privința asta. Sunetele se amplifică, vocile se înmulțesc, dar tot mai puține ți se adresează.

M-am pus la rând, cu coșul, rotindu-mi privirile între timp tot la produsele din rafturile apropiate, dar mă cheamă o fată de la o casă alăturată:
- Puteți veni și aici.
Părea mai relaxată decât se obișnuiește, chiar veselă.

Ok. Folosim timpul. M-am dus, am salutat și am cerut pungă. În rest, alte slujbe nu obișnuiesc să fac. Doar păzesc coșul și produsele ce ies ca să fie totul optim. Amorțit fiind, las în seama ei și grija asta. Țin de pungă și mă gândesc la alte chestii. Eu eram dumneavoastră-nu-contează-cine-client, iar ea dumneavoastră-nu-contează-cine-vânzătoare.

Dar știi cum e cu screen saver-ul când miști mouse-ul. Așa m-am trezit când m-a întrebat:
- Dumneavoastră n-ați fost profesor în nume-localitate? (și era clar că nu întreabă, ci mă face atent)

În două secunde m-am uitat la ea, am derulat înapoi până în urmă cu 4-8 ani și i-am găsit numele și prenumele în catalog.

- Ba da, tu ești prenume-elevă-spus-cu-precizie, nu?

Dincolo de zâmbetu-mi amorțit, recunosc că ceva în mine s-a luminat. Am știut dintotdeauna că într-o zi o să întâlnesc foști elevi lucrând cu spor. Dar cred că am subestimat ce surprize plăcute implică asta.

După un mini-dialog-jumătate-din-el-despre-că-am-fost-la-dentist n-am rezistat înainte de plecare să nu arunc o privire la rândul de oameni ce mă urma. Avansasem într-un minut la grad de dumneavoastră-vă-cunosc-client și eram încântat cu asta.

(Încântat ca atunci când în urmă cu 20 de ani mergeai la coperativa din sat să-ți cumperi gumă Turbo și ți se părea că de dincolo de tejgheaua înaltă Catița Pupului nici nu te vede, dar în următorul moment te privea în ochi și te țintea cu întrebarea:
- Tu al cui ești?
De aia era bună guma Turbo, pentru că avea gust de eu-sunt-cineva.)

Iar locul nu mai era un oarecare-supermarket, ci aici-vinde-o-elevă-de-a-mea-veselă-care-sper-să-mă-tutuiască-data-viitoare-pentru-că-acum-ea-e-dincolo-de-„catedră”-împărțind-notele.

Da, mi-a rămas lucrul ăsta: îmi place să fiu mândru de copiii altora. Ca în zilele bune când la masa mare din laboratorul de informatică, formată din toate mesele mici, stăteam roată ca în Parlamentul European visând lumea în care nu trebuie să ridici mâna când simți că ai ceva de spus.

O pauză

Poartă-te frumos cu toți. Copacul face umbră și tăietorului de lemne.

Maybe i'm not a robot...

Inteligența artificială are riscurile ei. Avem roboți care aud, văd, acționează, învață.
Poate ne trezim cu un robot care a învățat să simtă mai mult decât i s-a cerut despre lumea din jur.
Dacă ne-ar urî ar fi prea periculos. Dar dacă dintr-o greșeală neprevăzută ar prinde drag de tot și ar încerca să răsplătească tot răul cu bine... așa - după mintea lui... i-am face loc în lumea noastră sau îndrăzneala lui i-ar fi (tot) spre osândă?

Gentuța

Din când în când, dar foarte rar, o schimb. Și nu găsesc de două ori același model.
Îmi ia vreo două zile să mă obișnuiesc cu noile locuri pentru mărunțișurile care le port cu mine.
„Merge” cu orice altceva am de purtat. Am testat.
Dacă râzi de ea, râzi de mine. Ai grijă. :))

2017/09/06

Galben


Galben e luminos și cald.
Prietenos și creativ.
Transmite entuziasm, optimism, bucurie.
Poate fi impulsiv, agitat.

Albastru

Albastru e culoarea cerului și a mării.
Inspiră încredere, loialitate, înțelepciune, adevăr.
E simplu, stabil, sincer, pașnic, precis, fin, serios, puternic.
Poate fi trist și rece.

2017/09/05

Verde

Verde e culoarea vieții, o culoare simplă.
Îmi transmite libertate, creștere, armonie, siguranță, vindecare, echilibru.
E o culoare relaxantă, des întâlnită în mediul natural.
În cantități mari devine plictisitoare.