marți, 12 aprilie 2011

Legea morală vs legea ceremonială

Pentru că mulţi nu fac distincţie între cele două se ajunge să se spună că Decalogul nu este valabil astăzi, ci a fost dat numai pentru evrei... ceea ce e fals.

Să vedem câteva diferenţe între cele două legi:

1A. Decalogul (Cele Zece Porunci) a fost scris de Dumnezeu pe două table de piatră.

Exodul 31:18  Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
1B. Legile ceremoniale au fost scrise de Moise într-o carte.
Deuteronomul 31:24  După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia

2A. Decalogul nu poate fi schimbat, nici desfiinţat.
Psalmi 89:34  nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.
2B. Legea ceremonială este numită Legea lui Moise (Faptele Apostolilor 15:5) şi valabilitatea ei a încetat la moartea lui Isus (Faptele Apostolilor 15:24-29).

3A. Decalogul este numit "lege a slobozeniei". 
Iacov 2:12  Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei
3B. Legea ceremonială este numită "jugul robiei".
Galateni 5:1  Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.

4A. Isus nu a desfiinţat legea celor 10 porunci.
Matei 5:17  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
4B. Isus a desfiinţat legea ceremonială la moartea Sa.
Coloseni 2:14  A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

Iată şi o asemănare:
Nici una din aceste legi nu are puterea să salveze un om din păcat şi să-l facă sfânt, dar credincioşii din toate timpurile au respectat cerinţele lui Dumnezeu. Isus - Mântuitorul - mântuieşte omul din (şi nu în) păcat, aducându-l într-o stare de neprihănire dovedită prin ascultarea de toate poruncile Decalogului.

Exercitarea credinţei era necesară şi în timpul poporului Israel: ei priveau prin credinţă la Mântuitorul care avea să vină şi prin simboluri (jertfe) ei manifestau credinţă în  Jertfa Sa. Credinţa noastră este în Acelaşi Mântuitor, dar care a venit făcând posibilă răscumpărarea omului.

Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
(1 Ioan 5:3)

Un comentariu:

  1. Pe muntele Sinai Yahve nu a spus lui Moise: Îți dau două legi cu totul diferite și contradictorii, una cu milă și alta fără milă, una trecătoare și cealaltă veșnică. Și Legea lui Moise cere milă. Și încălcarea Decalogului va fi tratată în final fără milă. Oamenii au făcut această distincție artificială și Scriptura respectă până la un punct limbajul omenesc. Legea lui Moise a fost rostită de același Mare Creator (în care nu există confuzie și ambiguitate) care a scris Decalogul cu degetul Lui. Nici Decalogul rostit pe Muntele Sinai nu a fost ascultat de popor care l-a pus tot pe Moise să-l recepționeze și apoi să-l transmită tuturor oamenilor ca și cum ar fi Decalogul lui Moise.
    Și legea lui Moise a fost dată înainte de Sinai pentru că de ex Patriarhii începând de la Noe nu mâncau carne de porc și au dat zecime, nu tolerau homosexualitatea și nu erau imorali etc. Pentru că legea lui Moise este la fel de morală ca și Legea pe care voi o numiți Morală. Aceste două categorii de Legi au fost rostite de către aceeași Gură care a Creat Universul.
    Întradevăr, Legea lui Moise a fost scrisă cu cerneală pe hârtie, dar esența Legii lui Moise a fost scrisă pe două table de piatră și urmează ca Legea dragostei promovată de Moise să fie scrisă prin Cântarea Mielului și a lui Moise pe inimi de carne.
    Legea lui Moise era pusă lângă chivot pentru că trebuia citită în fiecare Sabat întregului popor și nu putea fi scoasă de nenumărate ori și pusă la loc în Chivot. Iar Decalogul nu a fost pus în Chivot pentru ca să fie uitată acolo, ci era și el citit în fiecare Sabat pentru că era cuprins în Legea lui Moise.
    Este o exagerare, deci o minciună sfruntată să consideri Legea lui Moise ca fiind temporală din moment ce cuprindea și Decalogul. Da, Ceremonia Jertfelor de animale putea fi temporală dar Sărbătorile Creatorului care includ și Sabatul săptămânal după cum arată Lev. 23:1-11, Nu, pentru că și Sabatul este o sărbătoare ca toate celelalte. Sabatul zilei a șaptea e unitatea de măsură a Sabatului anual, jubiliar și Milenial. Dacă acest Sabat e valabil atunci și celelalte care derivă din el sunt valabile și făcute pentru binele și mântuirea oamenilor.
    Deci, așa numitele Sabate Ceremoniale anuale, jubiliare și Mileniul sunt trepte ale Sabatului zilei a șaptea pe care trebuie să urce orice om mântuit.
    Mărturia lui Moise nu a fost pironită pe lemn pentru că ea cuprinde Decalogul așezat în Chivotul Mărturiei din Cortul Mărturiei. Acest Decalog este o mărturie împotriva noastră și care ne condamnă la moarte. Dar pentru că Mântuitorul a murit pe lemn în locul meu și al păcătosului, ca urmare, nu mai sunt condamnat de Decalog și nici de legea lui Moise. Deci aceste legi nu-și mai exercită efectul judiciar asupra mea dacă îl am pe Yahshua Mesia ca avocat.
    Legea Ceremonială a Jertfelor nu putea aduce desăvârșirea fără Mielul jertfit la 14 Nisan, între cele două seri, în anul 31 al erei noastre. De fapt Adam, Abel și toți sfinții VT și NT care au adus ca jertfe niște animale curate știau că acestea vor deveni desăvârșite prin Moartea Ispășitoare a lui Yahshua Mesia, și au adus aceste jertfe de animale în onoarea Marelui Creator care urma să moară în locul creaturii Sale.
    Vă rog, nu vă împietriți inimile ca la Masa Meriba din timpul lui Moise!
    Este anitsemitică doctrina după care Sabatele Ceremoniale (care nu erau numai ale lui Moise ci au fost și ale Patriarhilor dinaintea lui), au fost desființate pe lemnul Golgotei de către Cel care s-a jertfit pentru noi și care a declarat că El nu deființează Legea lui Moise.

    RăspundeţiȘtergere